Publicat în cruce, Dana, Dana Pătraşcu, Doru-Costinel, Dumnezeu, lacrimi, mormant, rugaciuni

Lacrimi pierdute




Ţi-aş strânge, într-o cupă, lacrimile pierdute,
Să-ţi ud mormântu-n care, acum, te odihneşti,
Dar, cred că, aş găsi, doar buruieni crescute
La capul tău, şi-ar arde speranţa că zâmbeşti
Acolo sus, măicuţă, unde-ai dorit s-ajungi…
Ţi-ai ales singur drumul, crucea ţi-a fost prea grea…
Tot ce-mi stă în putinţă, voi face, să nu plângi,
Destulă suferinţă există-n urma ta.
Mă voi ruga, cu lacrimi de sânge, pentru tine,
Mă voi ruga la Ceruri, la Maica Prea Curată,
Să-ţi dea un strop de milă, să ştiu că-ţi este bine,
Chiar dacă mie, maică, nu-mi va mai fi vreodată.
Să-ţi dea aripi de înger, loc sfânt şi liniştit,
Să-mi dai un strop şi mie, maică, din pacea ta,
Fiindcă n-am înţeles pentru ce te-ai jertfit
Şi-ai ales drumul ăsta, plecând ‘naintea mea.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s