Publicat în cer, colt, Dana, Dana Pătraşcu, dor, fior, glas, iubire, lacrimi, masa, metafore, simfonie, spatiu, toamna

Toamna iubirii noastre


Ştii? Într-o zi, când vei zâmbi,
Neobservat, te voi zdrobi
La masa unde ne-am privit
Şi-ncă te-aştept, necontenit…
Ştii? Într-o zi, la colţ de nor,
Când voi simţi un alt fior
Cu-n vers şoptit te voi topi.
Metafore voi încropi
Pe cerul nostru, verde crud,
Refuzând glasul să-ţi aud
Din simfonia de culori,
Să-ţi mai extrag dintre ninsori
Miresme calde pe genunchi,
Să-ţi picur dragostea-n rărunchi,
Ştii? Într-o zi, te voi uita!
Nici măcar nu voi regreta
C-am diluat a ta culoare
Pe-alei de toamnă roditoare.
Ştii? Într-o zi, vei fi trecut!
Iar spaţiul unde te-ai născut
Va fi doar o biată ruină
Din care-am ieşit la lumină.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s