Publicat în albastru, bolta, cuvinte, Dana, Dana Pătraşcu, dor, iubire, noapte, picatura, stele, strigat, suspin

Aş fi împuşcat o rimă


Aş fi împuşcat o rimă, aş fi înmuiat în tuş
Pană verde de iubire, dar din palmele, cauş
Nu curgea nici o idee, nici măcar o jumătate
Chiar şi stelele pe boltă se-ntrebau, cât de departe
Te ascunzi de-această dată, pe ce munte, pe ce deal…?
Peste care pisc albastru, peste arcul boreal?
Nici măcar o picătură n-ai putea să iei în seamă?
Strigătul tăcut în noapte, numai stelele-l reclamă,
Numai ele-aud suspinul, numai ele mă privesc,
Ele ştiu ce mult contează două vorbe să-ţi răpesc,
Să le modelez cu roua zorilor care-au prins viaţă
Peste paginile scrise sărutate-n nopţi cu ceaţă.
Ele ştiu cum să m-aline, doar de-aceea strălucesc
De pe bolta adormită, unde-ţi scriu doar: te iubesc!

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s