Publicat în adevar, beteala, cupa, Dana, Dana Pătraşcu, destin, floarea-soarelui, hrana, ierni, iubire, minciuni, soarta, spini, vers

Aşa am fost sortită



Mă lupt cu ceaţa şi cu norii

Din colţul greu de stăpânit

Unde-şi fac cuiburi amatorii

Cu-a lor culoare de granit,

Le-ascult cuvintele mieroase

Şi laudele, neîncetat,

Prin colţurile veninoase,

Pe-un şevalet imaculat

Au aşternut iluzii fine,

În catifele ambalate,

Şi-au coborât din limuzine

Răcnind la stele c-au dreptate.

În propriul suc îi las să fiarbă,

În propriul fum să se
înece,

Mă odihneasc un timp pe iarbă

Şi-apoi presar prin lumea rece,

Din darul meu, primit în zori,

Când Soarele se spovedeşte

În faţa mată-a unei flori

Ce doar cu el se mai hrăneşte.

Răstorn căruţa cu beteală

Pe omul iernilor perfid

Ce se înalţă-n fandoseală

Cu gustul sterp şi insipid.

Strâng în buchete mici suspinul

Şi-l torn în cupa cu iubire,

Să-mi îndulcesc cumva destinul

Cu adevăr, nu cu-amăgire.

Din Floarea-Soarelui, strivită

Voi scoate mir fără venin

Fiindcă aşa am fost sortită

Să rânduiesc vers peste spin.



Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s