Publicat în arginti, Dana, Dana Pătraşcu, iubire, luna, noapte, parere, rugi, secure, stele

Noaptea asta


Mie, noaptea asta-mi pare
Fără nici un conţinut,
Parc-ar fi o simulare
Dintr-un neînceput trecut.
Noaptea asta, vine, parcă
Pe aripi de rândunele
Adormite pe o barcă
Ce se-nalţă pân’ la stele.
Chiar îmi pare o nălucă
Ce revine şi se pierde,
Neştiind und’ să se ducă
Cu cine să se dezmierde,
Mie, noaptea asta-mi pare
Scurtă, precum o clipire
Ce-n sărutul tău dispare
Ca o simplă amăgire.
Flacără din rugi de mure
Peste bolta răsturnată
Luminată de-o secure
Limpede şi argintată.
Noaptea asta-mi pare mie
Un vals tandru, îngeresc,
Plecat în călătorie
Să-ţi şoptească: Te iubesc!

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s