Publicat în chitara, crengute, Dana, Dana Pătraşcu, dor, gand, iubire, naluca, ploi, tacere, trubadur, vis

Numai tu



În cascadele de vise, ai trecut brăzdându-mi gândul,
Apăreai ca o nălucă printre sălcii adormite,
Printre lacrimi de izvoare ce-şi păstrau în taină rândul,
Să-mi adape dorul aprig, dintre inimă şi minte.

În crenguţe-nlănţuite peste umerii mei goi
Apăreai ca o meteahnă ce nu-şi regăsea finalul,
Te-nşirai la gâtul meu, dulce ploaie între ploi
Ca un curcubeu albastru, cucerind pe veci astralul.

În picături de licoare, îndulcind crivăţul dur
Apăreai, spărgând tăcerea, aşternută-n straturi clare,
Ca un fluture bezmetic, un excentric trubadur,
Ce mângâie graţios corzile unei chitare.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s