Publicat în cer, Dana, Dana Pătraşcu, dor, iubire, realitate, stele, tacere, toana, viata

Dorul tău




Doar mirajul piere-n vânt

Precum stelele în zori,

Ele, ca şi-al meu cuvânt,

Repetat de-atâtea ori,

Prind viaţă, se
înfiripă

Sub stropi de rouă divină,

Dar în fiecare clipă

Recunosc că-i a mea vină,

Doar eu îi dărui minute

Doar eu îi dau importanţă,

Chiar dacă eşti sus pe munte

Recunosc că-n a mea viaţă,

Dorul tău nu-i doar o toană,

Nu-i doar vorbă azvârlită

Din vocală sau consoană…

Ca o stea rostogolită

Dorul tău m-apăsa-n noapte,

Dorul tău nu-i o părere

E cruda realitate

Consumată în tăcere.

Orice-aş face sau aş spune

La lumina stelelor

Nimic din această lume

Nu-mi va topi al tău dor!

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s