Publicat în cer, Dana, Dana Pătraşcu, iubire, lacrimi, luna, mana, mister, ochii, stele, umeri

Spre stele


Ard în cupe flăcări sfinte
Dintr-o fragedă carență
Ignorănd nopțile crunte
Când n-aveam independență.

Culeg boabe de lumină
Dintr-un curcubeu integru
Și stropesc la rădăcină
Soarele vopsit în negru.

Arunc cărțile pe masă
Ca un cartofor nervos,
Caut rimele prin casă
Să-mpletesc un vers frumos.

Alung visele din mine
Dintre spini să îmi iau zborul,
Mă lovesc de culmi alpine
Și mă năpustește dorul.

Azvârl haina de pe umeri
Și mângâi cerul cu mâna,
Culegând dintre expuneri
Norul, ce-acoperă Luna.

Adorm lacrima în barbă
Ridicând ochii spre cer,
Culeg calm vina din iarbă
Și deslușesc un mister.

Închid paginile triste
Cu puterea minții mele.
Triluri sentimentaliste
Mă înalță sus, la stele.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s