Publicat în clipa, Dana Pătraşcu, departare, distanta, iubire, noapte, seara, timp

Ce bine-ar fi!



Ce bine-ar fi, ca-n astă seară,
Să-ți sărut sufletul plângând,
Să uit de tot ce mă-nconjoară
Precum un vis pierdut în gând.

Ce bine-ar fi să-ți sărut noaptea
Cu stele albe, până-zori,
Să anulăm polaritatea
Sub bolta de cristal cu flori.

Ce bine-ar fi să oprim clipa
Din drumul ei necontenit,
Să-i demontăm pe veci aripa
Iubindu-ne la nesfârșit.

Ce bine-ar fi să răpim ceața,
S-o rătăcim în depărtări,
Peste ea s-așternem distanța
Și-atât de multe amânări.

Ce bine-ar fi, în noaptea asta,
Să zburăm precum doi copii
Spărgând cu sufletul fereastra,
Să mă-ncălzești, ce bine-ar fi!

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s