Publicat în Dana Pătraşcu, divin, fereastra, har, iubire, suflet, Univers, zbor

Încredere


 

Încet, încet uşa se-nchide,
Ce va urma în continuare
Doar universul va decide,
Cobori la staţia următoare?
Eu urc, n-am timp să mă opresc,
Deşi mi-ai fracturat aripa,
Voi împărţi harul ceresc
Trăindu-mi omeneşte clipa.

Încet, încet s-a-nchis fereastra
După ce zborul mi-am luat,
S-a uscat floarea, s-a spart glastra
Şi totuşi am continuat
Să cred în şoapta ta divină,
Să cred în ochii tăi cei verzi,
Iubesc numai din a mea vină,
Deşi nicicând n-ai să mă crezi.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s