Publicat în cuvânt, Dana Pătraşcu, implorare, iubire, superficial

Nu accept abandonarea


Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Desfac firul cu privirea
Plămădind în gând izvoare,
Redefinesc fericirea,
Dar cuvântul sec mă doare.

Bat la poarta casei tale
Cu petala de tăcere,
Visele monumentale
Mă prind între bariere.

Ridic pleoapa-n taina nopții
Deslușind lumini profunde,
Lacrima unei decepții
Sub fereastră se ascunde.

Nici silaba nu rostește
Afirmația ciudată,
Nimeni nu mai prețuiește
Dragostea adevărată.

Totul piere ca o boare,
Totu-i superficial,
Pagina este datoare
Cu mesaj substanțial.

Adun șoaptele smerite,
Din căușul palmei mele,
Să clădesc în a ta minte
Zborul gândurilor grele.

Curge lacrimă fierbinte
Implorând întemnițarea
Sunetelor din cuvinte,
Dar n-accept abandonarea.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s