Publicat în bucurie, cantec, Dana Pătraşcu, dragoste, fericire, iubire, luna, revenire, stele

Revenire


Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

 

 

Stelele n-au mai căzut,
Voiau doar să mă acuze
Că-n clipa când te-am văzut
Țipătu-a înghețat pe buze.

Un trup beat de fericire
Eram, ceru-a împietrit
Sau tremura de uimire,
Nu știu însă, s-a sfârșit.

Numai cu o îmbrățișare
Dorul tău s-a spulberat,
Am învins, nu mă mai doare
Nimic cu adevărat.

Am învins noaptea cea vidă,
Am învins zloată și frig,
Zburând spre ziua toridă
Dragostea pot să mi-o strig.

De-acum lacrima se zvântă,
Suspinul se-ndepărtează,
Totu-n jurul nostru cântă,
Sufletele ne vibrează.

 

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s