Ieri îţi răpeam sintagma din tăcere
Cu elemente vii din univers,
Dezlănțuiam în taină bariere
Și picuram iubire peste vers.
Azi îmi săruți surâsul de pe geană
Precum preludiul unei primăveri
Când neclintita lună vrea să cearnă
Raze de stele-n despletite seri.
Ieri aşterneai covorul năzuinţei
Pe palma sufletului meu plăpând,
Azi mă lovesc pereţii neputinţei
De te ascund o clipă după gând.
Născut în visul dintre două lumi,
Vestești izbânda pentru-a doua oară,
Seninul dimineții ți-l asumi,
Picurând în ceasornic primăvară.
Anunțuri
„Ieri, aşterneai covorul năzuinţei
Pe palma sufletului meu, plăpând,
Azi, mă lovesc pereţii neputinţei
De te ascund o clipă, după gând.”
Gândurile noastre bune, Dana!
Vă sărut pe suflete, oameni dragi!
Născut în vis dar, nu făcut!
Visul este cu mult peste realitate. Rămâi în lumea viselor şi iubeşte! Astfel te vei purifica.
Ati priceput.