Publicat în Dana Pătraşcu

Leac îmi este Eminescu


În aceasta eră nouă
Încerc să silabisesc,
Inima mi-e ruptă-n două,
Leac am doar când te citesc.

Nimic nu e ca înainte,
Cu tei nu ne mai hrănim,
Ne ascundem sub cuvinte,
Printre plopi ne otrăvim.

Se iubește tot mai tare
Aurul din buzunar,
Dragostea e-n galantare,
Meșterul nu e zidar.

Versul nu mai e la modă,
Sufletul ne-a înghețat,
Tu-i cântai iubirii odă,
Noi o ducem în păcat.

Aveai slova pregătită
Pentru orice pământean,
Acum banu-i pe orbită,
Versu-i stropul din ocean.

Nu ne mai hrănim cu vorbe,
Toți avem câte-un grătar
Plictisiți de-atâtea ciorbe,
Ne iubim prin avatar.

Ne fălim c-avem de toate
Când avem doar un costum
Însă haina nu mai poate
Să deducă omul bun.

Punem rimelor trei pense
Sau în grabă le mixăm,
Ne-ai lăsat averi imense
Dar nu toți le descifrăm.

Reîntoarce-te la viaţă
Dragostea s-o învățăm,
Nu avem altă speranță
Doar să te reinventăm!

Reînvață-ne iubirea
Și dorința de frumos,
Lasă-o clipă nemurirea,
Tu, Luceafăr luminos!

Reîntoarce-te o noapte
Printre noi să rătăcești,
Să redai iubire-n toate
Sufletele pământești!

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s