Publicat în Dana Pătraşcu

Un întreg


Nu aș fi sperat vreodată
Că iubirea noastră învinge
Depărtări, furtună, zloată,
Iar astăzi, cu flori va ninge.

Redescopăr alinare,
O pierdusem în trecut,
Vieții nu-i rămân datoare
Şi-o voi lua de la început.

Cu penelu-n mână dreaptă
Și cu sufletul hrănit,
Viaţa-n loc nu mai așteaptă,
Suferința s-a sfârșit.

Reîncep să-mi scald iubirea
În versuri adevărate,
Să ne trăim fericirea
Pură, dup-atâta noapte.

Am descoperit surâsul,
Sufletul mi-e îmbălsămat
Cu iubire, de-acum plânsul
Nopților, mi l-ai curmat.

Funia secundei noastre
Între palme-o ținem iar,
Zburăm spre stele albastre
După un întreg coșmar.

Nu mai e niciun mister,
Încep totul să înțeleg,
Toate stelele din cer
Ne-au unit într-un întreg.

Într-o lume-n care ceaţa
Visele ne perforează
Şi-i atât de scurtă viaţa,
Doar iubirea ne salvează.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s