Publicat în Dana Pătraşcu

Cu gândul


Sunt cu gândul dus, departe
Pe unde ți-a umblat pasul,
Într-un zbor firav spre Marte
Aș pleca, să-ți aud glasul.
Sunt cu gândul rătăcit
Peste mii și mii de veacuri,
Într-un timp neprihănit
De iubire fără leacuri.

Sunt cu gândul doar la tine
Și la iarna asta grea,
Primăvara care vine,
Pe sub fulgul alb de nea.

Sunt cu gândul prins în ace
Doar la tine, dragul meu,
Iubirii nu am ce-i face
E dată de Dumnezeu.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s