Publicat în Dana Pătraşcu

Între lacrimă și gând


Sunt un cobai cu rădăcina
Adânc înfiptă în pământ,
De vrei să știi care-mi e vina
Privește câte stele sunt.

.

Sunt multe, calde și curate
Precum iubirea-n primăvară,
Visând se sting noapte de noapte,
Vibrând,se-aprind seară de seară.

Sunt curioasă ce-ți vor spune
Când le vei întreba, pe rând
Sunt un cobai, singur pe lume
Prins între lacrimă și gând.

Sunt un cobai fără puteri
Ocrotit de divinitate,
Stelele-mi sorb mii de dureri
Dându-mi iubire peste noapte.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s