Publicat în Dana Pătraşcu

Doar cu-o viaţă sunt datoare


Sunt secunda-n care zorii
Cu visele te dezmiardă,
În pofida depărtării,
Sunt aici, mereu de gardă.

Sunt un secol într-o viaţă,
O grădină într-o floare,
O frântură de speranță
Printre pletele de soare.

Sunt minutu-n care timpul
Se-oprește la pieptul tău,
Încununând labirintul
Cu-al iubirii decolteu.

Sunt un sunet din tăcerea
Nopților nemăsurate,
Picurându-ți mângâierea
Clipelor îndurerate.

Sunt iubirea, simbol sacru,
Fără plată te cuprind,
Nu voi pierii în masacru,
Nici în lacrimi nu m-aprind.

Sunt de dragoste cuprinsă
Sub aripi ocrotitoare,
N-am timp să mă las învinsă,
Doar cu-o viaţă sunt datoare.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s