Publicat în Dana Pătraşcu

Lăcrimând


 


Sunt iluzia tăcerii
Ce răcnește în cuvinte,
Întruchiparea durerii
Rătăcind printre morminte.

Sunt ecoul amintirii
Prins în ghearele uitării,
Lacrimile despărțirii
Rămase pe fundul mării.

Sunt un punct de lut albastru
Într-o Terra desfrunzită,
Licurici picat din astru
Dar, sunt de tine iubită.

Sunt o frunză-n a ta palmă,
În căușul ei, domnesc,
Ca o lacrimă de toamnă
Izvorâtă, te iubesc!

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s