Publicat în Dana Pătraşcu

Durere argintie


 


Nicio perdea nu-ți stă în cale,
Nimic nu poate să m-ascundă,
În suflet îmi pătrunzi, agale
Deși, voiam s-ai cale lungă.

Pășești exact spre punct ochit
Cu-abilitatea ta perfectă,
Sufletul mi l-ai nimerit,
L-ai capturat ca pe-o insectă.

Din taine-ai cules strop cu strop
Ca pe o vie de ciorchini,
Din oțet ai făcut sirop
Și trandafiri albi din ciulini.

Nu pot s-afirm că nu mă doare
Dar, e-o durere argintie,
Un sentiment ce ia amploare
Sub ochii tăi, nu pe hârtie.

Atât de mult mi-aș fi dorit
Să fiu puternică și dură,
Adânc în suflet ai pășit
Știind că sunt doar picătură.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s