Publicat în Dana Pătraşcu

Sunt veselă și tristă


 

Sunt tristă când tăcerea
În braţe te strivește
Și-ți simt în ochi durerea
Care te copleșește.

Sunt veselă când gerul
Sub primăvară piere,
Când descoperi misterul
Și vibrezi de plăcere.

Sunt tristă doar când viața
Se pierde în năvoade,
Ieri alungai speranța,
Azi lupți pe baricade.

Sunt veselă când zorii
Îți bat în ochi sălbatic,
Când ignori trecătorii
Cu dansul acrobatic.

Sunt tristă când pui frână
Izvorului de vis
Și nu mă iei de mână
Să spui tot ce-ai de zis.

Sunt veselă când gheaţa
Încet, încet se frânge,
Victorios urci ceaţa
La rangul lui: ajunge!

Sunt tristă când durerea
Ne macină discret
Și nu găsești puterea
De-a mă strânge la piept.

Sunt veselă când versul
Sufletul ți-l alină,
Când îți sunt universul
Ce-ți dăruie lumină.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

2 gânduri despre „Sunt veselă și tristă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s