Publicat în Dana Pătraşcu

Vis de primăvară



Sunt vis de primăvară
Uitat în zori de zi
După-o noapte amară
Așteptând să revii.

Sunt glasul implorării
Din lacrimi zămislit,
Din durerea plecării
Și dorul nesfârșit.

Sunt pana ce așterne
În nopțile enorme,
Când lacrima îmi cerne
Visele uniforme.

Sunt vers ce soarbe viaţă
Din cerneala albastră
Și lacrima ce-îngheață
Doar în iubirea noastră.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s