Publicat în Dana Pătraşcu

Mă înec în verde crud



Am scăpat în verde crud
De pădure fără nume,
Nu mai văd, nu mai aud
Nimic în această lume.

Totul este crâng și frunză,
Visul mi-a întinerit,
Parcă-ai așternut o pânză
În clipa când te-am privit.

Un ocean de verde larg
Cât un cer imens cu stele,
În zadar țip, n-am să sparg
Clipele în rămurele.

Pot s-adaug doar iubire,
O iubire nesfârșită…
Aș striga de fericire
Dar, n-am timp, sunt prea iubită.

Deși nu-mi găsesc cuvântul,
Poate-i și el rătăcit,
Azi a înflorit pământul
În clipa când te-am privit.

Doar nu era prima oară
Când în ochii tăi privesc,
Este-o altă primăvară
Dar, azi mai mult te iubesc!

Nu știu ce s-a întâmplat,
Nu mai văd, nu mai aud,
Cerul s-a multiplicat,
Mă înec în verde crud.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s