Publicat în Dana Pătraşcu

Te iubesc la nesfârșit!


Sunt doar un simplu trecător,
Născut în noapte, undeva,
Prin furtuni, lacrimă şi dor
Dar, caut a le arhiva.

Sunt picătura de cerneală
Ce lasă-n urma stropi ciudați,
Coborând din lumea astrală
Pe norii mei nenumărați.

Sunt o clepsidră răzvrătită
În ciuda clipelor, tot curg
Zburând cu rănile pe-aripă
Din zori de zi până-n amurg.

Sunt cartea-n care se discerne
Cuvântul ce mi-l dăruiesti,
Cu el mereu să pot așterne
Dragostea noastră ca-n povesti.

Sunt tu, când pun în versuri dor
Și eu, când modelez cuvântul,
Când mă iubești și te ador
Cum n-a iubit întreg pământul.

Sunt cartea fără de coperți,
Uitată-n raftul prăfuit,
Tu mă citești şi mă răsfeţi,
Eu te iubesc la nesfârșit!

 

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s