Publicat în Dana Pătraşcu

În ciuda înserării



Cum se face că-ntr-o lume
În care totu-i trecător,
Stau și scriu, de parc-aș spune:
„Mâine s-ar putea să mor”?!?

Cum se face că n-am tihnă
Până nu aștern un vers,
De parcă a mea odihnă
Ar distruge-un Univers?

Cum se face că-ntr-o clipă
Totu-n jurul meu îngheață,
Iar în alta se înfiripă
O iubire cât o viaţă?

Cum se face că-ntr-o viață
Toți urcăm firesc pe trepte,
Dar uităm de dimineață
Să-mpletim vise deștepte?

Cum se face că iubirea
Devine tot mai plăpândă,
Totuși visăm nemurirea
În orice zi și secundă?

Cum se face că o mână
Pe-alta o poate spăla,
Dar când palmele adună
Vis, nu-l putem modela?

Cum se face c-aleg drumul
Plin de spini și cu efort
Îmi înlătur apoi fumul
Să văd soarele din port?

Cum se face că-ntrebării
Nu-i găsesc mereu răspuns,
Dar în ciuda înserării
Stelele-n mine-au pătruns?

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

4 gânduri despre „În ciuda înserării

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s