Publicat în Dana Pătraşcu

Deasupra lumii



Mi-e teamă c-am să plâng și-n astă seară,
De dorul tău, sau poate din prostie,
Poate că depărtarea mă doboară
Sau mă-întărește, cine să mai știe…

Mi-e teamă c-am să strâng un val de lacrimi
Să-ți spăl făptura-n visul viitor,
Să scap din ale lanțurilor patimi
O noapte doar, să am somnul ușor.

Mi-e teamă că-ți voi picura pe plete
Iubirea mea fierbinte, nesfârșită
Și vom trăi, iubite, pe-îndelete,
Iubirea noastră, neasemuită.

Mi-e teamă că mă voi topi-n iubire,
Că mă vei inventa mult mai frumoasă
Și vom pluti etern prin fericire
Deasupra unei lumi mult prea geroasă.

 

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

4 gânduri despre „Deasupra lumii

    1. Pentru cei ce nu îmi înțeleg metafora, dau explicații la cerere, nu-i nicio problema, Camelia.
      Te îmbrățișez!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s