Publicat în Dana Pătraşcu

Sunt uimită


 

Sunt uimită să-mi văd versul,
Ce din suflet îl aștern,
Cum inundă Universul,
Gândul mi-e de-acum etern.

Sunt uimită să-mi văd clipa,
Așternută cu migală,
Cum își leagănă aripa
Peste lumea virtuală.

Sunt uimită c-am atins
Acest prag al fericirii,
Nu am sufletul învins,
Scriu doar de dragul iubirii.

Sunt uimită că pe lume,
Iubirea, încă persistă,
Că din suflet, azi, pot spune:
Sunt uimită dar, nu-s tristă.

Sunt uimită c-a mea strofă
Și al meu cuvânt umil,
Nu are costum din stofă
Da’-i sincer ca un copil.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s