Publicat în Dana Pătraşcu

Un copac


 


Sunt un copac, din frageda-mi pruncie
Mă îndeletnicesc cu ocrotirea,
Salvarea mugurilor de sălbăticie,
Să ofer lumii mele nemurirea.

Sunt un copac, nici nu-mi aduc aminte
Să fi fost un vlăstar cu frunza mică,
M-au năpădit grijile înainte
Să simt cum adierea mă ridică.

Sunt un copac cu fructe mari, cărnoase,
Dăruiesc umbră, hrană, adăpost
În zilele fierbinți, în nopți geroase,
Cer liniște și pace contra cost.

Sunt un copac, cu lacrima sărată
Mi-am udat rădăcina zi de zi,
Tulpina mea, de urme e brăzdată
Dar, n-am să mă opresc a înfrunzi.

Sunt un copac, de Dumnezeu hrănit
Cu rouă, mângâiere și căldură,
În ciuda iernilor am înflorit
Ca primăvara, într-o picătură.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s