Publicat în Dana Pătraşcu

Grăunte de iubire


 

Sunt grăunte de iubire
Peste lume picurat,
Vin doar să vă dau de știre
Că nu m-am evaporat.

Sunt, cu braţele deschise
Așteptând să mă zăriți
Pe câmpiile întinse,
Printre macii înfloriți.

Sunt un fir de mac plăpând,
Mângâiat de stropi grăbiți,
Imnul ploii-l port în gând,
Prins de vânt și seri fierbinți.

Sunt un fir de gențiană
Înflorită-n vârf de munte,
Imnul ploii-l pun pe rană
Printre sunete mărunte.

Sunt pe culmea norilor,
Sau în stropii reci de ploaie,
Sunt grăuntele de dor,
Peste voi curg în șuvoaie.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s