Publicat în Dana Pătraşcu

Aș învăța-n ocean zborul


 

De-aș putea să-înving suspinul
Din secundele de dor,
Să-mi scutur de lacrimi, chinul,
Sus pe culmea norilor.

De-aș putea să-înving distanţa
Cu puterea gândului
Și să ating performanţa
Pe aripa dorului.

De-aș putea să zbor într-una
Până în bratele tale,
Să ignor norii și luna,
Transformându-le-n petale.

De-aș putea să-mi adorm dorul
Până-n ziua revenirii,
Aș învăța-n ocean zborul
Înflorind toți trandafirii.

De-aș putea numai o clipă
Să stau fără tine-n gând,
Vulturii să-mi dea aripă,
Să ating munții zburând…

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s