Publicat în Dana Pătraşcu

Insomnii


Mi-era un dor de tine…
Cât oceanul tăcerii,
În culmile alpine
Mi-am dus gheara durerii,
Mi-am amintit lumina
Ce m-a înconjurat,
Când dragostea, din vina
Sufletului, mi-ai dat.
.
Mi-era un dor cumplit
De ochii tăi cei verzi,
Stelele-au amuțit
Deși, n-ai să mă crezi
Dar, m-apăsau pe frunte
Cu razele lor reci
De parcă peste munte
Voiau să mă petreci.
.
Mi-era un dor sălbatic
De umărul tău drept,
Dor sănătos, tomnatic
Care-mi ardea în piept,
Îmi oprea răsuflarea,
Pașii-mi încetinea…
Un dor imens, cât marea
Și-oceanul lângă ea.
.
Mi-era un dor de tine…
Nici azi nu mi-a trecut
Deși, pe culmi alpine
Mă plimb, ca la-început,
Mi-e dor să-ți aud glasul,
Mi-e dor să te privesc,
În dor mi-adoarme ceasul,
Eu, nu dorm, te iubesc!
Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s