Publicat în Dana Pătraşcu, deminitate

O simplă întrebare


Ți-aş spune-n seara asta multe
Deşi, n-aş rosti mai nimic,
Ți-aş împleti clipele mute
Cu universul meu peltic.
.
Ți-aş glăsui, de vânt împinsă,
Tot ce nu pot să îţi rostesc
Când sunt, de ochii tăi, învinsă
Și-ţi spun numai că te iubesc.
.
Ți-aş îngâna printre cuvinte
O întrebare ce m-apasă
O voi păstra proaspătă-n minte
Până vei reveni… acasă.
.
Te-aş întreba ce va fi mâine,
Nu am curajul să şoptesc
Dar, nici n-am să mă pot abţine
La infinit să te iubesc.
.
Te-aş întreba în asta seară
Cum faci, de-mi pui pe vers culori
Şi-mi strecori dor în inimioară,
Cât n-are loc în mii de flori.
.
Te-aş întreba, de ce mă doare
Atât de tare lipsa ta,
O fi o simplă întrebare
Ce veşnic o voi repeta?
.
Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s