Publicat în Dana Pătraşcu

În urmă


Lăsaţi-mă să-mi aştern clipa
Din lacrimi stinse în suspin,
Să-mi bandajez cu vers aripa
Rănită-n dragoste şi chin.
.
Lăsaţi-mă să-mi pun pe frunte
Lauri de gheaţă şi de dor,
S-alerg cu strofele spre munte,
Numai spre norii mei să zbor.
.
Lăsaţi-mă să-mi depăn clipa
Cum mi-a dictat-o Dumnezeu,
Nu-mi jefuiţi din piept risipa
De-a dărui din harul meu.
.
Lăsaţi-mă să-mi pun pe geană,
Sub lacrimi ce-au brăzdat obrazul,
Ochii lui verzi ce mă îndeamnă
S-ascund din viaţa mea necazul.
.
Lăsaţi-mi viaţa să se scurgă
Cu fiecare vers duios,
Ca un izvor de dor să curgă
Din dragoste pentru frumos.
.
Lăsaţi-mă să las în urmă
Numai ce simt şi ce gândesc,
Chiar dacă viaţa mi se curmă
Doar pentru că prea mult iubesc.
Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s