De dorul tău


De dorul tău, văd luna verde
Şi soarele pipernicit,
De dorul tău, visul se pierde
Iar ceru-n lacrimi s-a înroşit.
.
De dorul tău, mă scald în vise
Care de care mai ciudate,
Vâslesc prin mările încinse
De lacrimile-însângerate.
.
De dorul tău, munţii mă strigă,
Învinuindu-mă din nou,
C-aş fi prins luna într-o verigă
Şi soarele într-un ecou.
.
De dorul tău voi pierde noaptea
Scrijelind slove pe hârtie,
În zori, voi reda libertatea
Soarelui, răpit la mânie.
.
De dorul tău cerul se surpă,
Oceanele furtuni trezesc,
Vărs lacrimi cupă după cupă,
De dorul tău, strig… te iubesc!
.
De dorul tău aş smulge norii,
În lacrimi calde i-aş topi
Doar până când s-ar ivi zorii
Şi-n ochii tăi m-aş oglindi.
.

Egoism


 

Mi-am scos iubirea la fereastră
S-o vadă orice trecător,
Convinsă că în lumea noastră
Există dragoste şi dor.

Mi-am împărţit iubirea-n zile
Fiindcă nu am nimic de-ascuns,
De la-începutu’ acestor file,
Totul, cu suflet pur, am uns.

Mi-am picurat iubirea-n vers
S-o soarbă orice cititor,
Ce intră-n al meu univers,
Pătruns de dragoste şi dor.

Mi-am aşternut mereu iubirea,
Doar dintr-un sentiment firesc,
Nu-mi iau din piaţă fericirea,
Nici n-am gândit să v-o răpesc.

Mi-am declarat iubirea pură,
Din egoismul meu ciudat
De a iubi peste măsură
Sincer, enorm, cu-adevărat.