Publicat în Dana Pătraşcu

De dorul tău


De dorul tău, văd luna verde
Şi soarele pipernicit,
De dorul tău, visul se pierde
Iar ceru-n lacrimi s-a înroşit.
.
De dorul tău, mă scald în vise
Care de care mai ciudate,
Vâslesc prin mările încinse
De lacrimile-însângerate.
.
De dorul tău, munţii mă strigă,
Învinuindu-mă din nou,
C-aş fi prins luna într-o verigă
Şi soarele într-un ecou.
.
De dorul tău voi pierde noaptea
Scrijelind slove pe hârtie,
În zori, voi reda libertatea
Soarelui, răpit la mânie.
.
De dorul tău cerul se surpă,
Oceanele furtuni trezesc,
Vărs lacrimi cupă după cupă,
De dorul tău, strig… te iubesc!
.
De dorul tău aş smulge norii,
În lacrimi calde i-aş topi
Doar până când s-ar ivi zorii
Şi-n ochii tăi m-aş oglindi.
.
Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s