Publicat în Dana Pătraşcu

Exist


N-am fost şi nici n-aş vrea să fiu
O rază fără de valoare,
Un univers plin de pustiu,
Călătorind din floare-n floare.

N-am dragoste imaginară,
Nici laude înmiresmate,
Am doar cerneală-n călimară
Ce nu aşterne slove moarte.

N-am fost hibridul ce se naşte
Din dragoste pentru arginţi
Iar, cel ce nu o recunoaşte
Nu are prunci dar, nici părinţi.

N-am îmbrăcat haine de gală
În ciuda frunzei ruginii,
Păşesc în lumea mea astrală
În lung şi latul paginii.

N-am descompus frânturi de vise
Îngenunchiate-n dimineţi,
Nici lacrimile mele scrise
N-au râvnit după epoleţi.

N-am fost în pragul disperării
Când adieri m-au sărutat,
Am înotat spre malul mării
Şi cu credinţă-am luminat.

Nu vreau să-ţi prind sufletu-n gheare,
Oricât de greu mi-e fără tine,
Te voi iubi fără-ncetare,
Chiar şi în veacul care vine!

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s