Zadarnic


„-M-aş arunca de la etaj”
I-am răspuns fratelui mai mic
„Însă, nu am destul curaj
Bârfa vecinilor să stric.”

M-ar da la ştiri în astă seară,
Învinuindu-mă c-am spart
Parbrizul unuia ce-n vară
Difuza „Nunta” lui Mozart.

La ora cinci, când toţi vecinii
Se vor uita la Pro-Tv
Să-i vadă Innei noastre, sănii
Şi-n visul lor să-i mângăie.

Sau după Festivalul berii,
Învăluit în fumul dens,
Sfidând iluzia tăcerii
Care gonea în unic sens.

Nu mai contează-n ce minut
Ştirea aceasta-ar fi pe post,
Nici de s-ar comenta tăcut
Nu cred că ar avea vreun rost.

Am să-mi pun aripi din şindrilă,
Cum a făcut cândva Manole

Şi voi zbura din filă-n filă

Fără itinerar…, busole.

În locul unde voi opri
Versul să curgă plin de har,
Fântâna mea de poezii,
Întregii lumi, s-o dau în dar.

 

Existăm


Tu m-ai întrebat odată
Dacă „noi” mai existăm,
Dacă-n dragoste curată
Avem timp să ne scăldăm….
.
Eu păşesc acum spre tine
Cu acelaşi întrebare,
Sus, pe culmile alpine
Mai există vreo culoare?
.
Noi am învăţat că cerul
Poate fi-îmbrăcat în verde,
Doar cel ce-a trăit misterul
Iubirii, în ea mai crede.
.
Noi am depăşit furtuna
Ce lovea cu disperare
Şi-am pus soarele şi luna
Să răspundă la-întrebare.
.
Noi am existat odată
Chiar când crivăţul lovea,
Acum iubirea-i gravată,
Noi mereu vom exista.