Publicat în Dana Pătraşcu

Treziţi-mă peste o oră!


Treziţi-mă peste o oră,
O zi, o lună, chiar un veac,
Când, scris cu apă incoloră,
Veţi folosi versul drept leac.

Treziţi-mă peste o oră,
Un an sau poate un minut,
Când lacrima-mi va fi minoră
Într-un ocean, greu de crezut…

Treziţi-mă peste o clipă,
Dar fără să mă zgâlţâiţi,
Am adormit într-o risipă
De trandafiri albi, ofiliţi.

Treziţi-mă când plânge luna
De dorul meu, să-i dau putere,
Să-i ating lacrima cu mâna
Ce-a aşternut vers de plăcere.

Treziţi-mă când zorii zilei,
Cu rouă, ochii, îmi imploră
Ajungând la sfârşitul filei…
Treziţi-mă peste o oră!

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s