Publicat în Dana Pătraşcu

Să pornim… înspre lumină!


Intră! Uşa e deschisă,
De-un timp aşa a rămas,
Nici fereastra nu-i închisă
De o luna sau… de un ceas !?! 

Poate că nici nu-mi mai pasă
De lacăte sau zăbrele,
Ce-am în suflet, am pe masă,
Am şi-n lacrimile mele.

Intră, uşa e deschisă,
Uitată de-un trecător
Dar n-am să mă las învinsă
De veninul şerpilor.

Poate am de dăruit
Munţi de suflet şi iubire,
Nimic nu m-a biruit,
Nicio boabă de-amăgire.

Intră, uşa e deschisă,
Candela încă suspină,
De-ţi doreşti s-o ţii aprinsă,
Să pornim… înspre lumină!

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s