În şoapte să mă-nvelesc


În noaptea asta, mai albastră
Decât albastrul ce-mi oferi,
Voi cere lunii, prin fereastră
Să-ascundă umbrele de ieri.
.
Să simt cum îmi pansezi aripa
Cu glasul tău mângâietor,
Să-nvingem lacrima şi clipa
În care ne-am topit de dor.
.
În noaptea asta fără vise
Cu insomnie parfumată,
Presar petale de narcise
Din dragoste adevărată.
.
Să-ţi aud glasul cum mă cheamă,
La pieptul tău să mă topesc,
Să nu mai bag nimic în seamă
Şi-n şoapte dulci să mă-nvelesc.

Autor: opicaturadesuflet

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s