Publicat în Dana Pătraşcu

Răcnet



Fantomele înfiorătoare,
Cu chipul rece şi flămând
Sufletul vor să mi-l doboare,
Însă te port mereu în gând.

Ciulinii groaznic mă-ncolţesc
Înveninându-mi dimineaţa,
Cu pieptul gol lupt, istovesc,
Dar nu-mi voi risipi speranţa.

Prin spini înot să trec de zloată,
Prin fum şi ceaţă mă strecor,
Mă rog odată şi-nc-odată
Să nu mă prăpădesc de dor.

Ascult de-o notă muzicală
Ca şi când florile-ar zbura,
În lumea asta anormală
Şi s-ar hrăni din palma ta.

Privesc paleta de nuanţe
Cum mă întâmpină mieros,
Mi-ar smulge două, trei substanţe
Cu rânjetul de lup greţos.

Citesc o slovă scrisă-n grabă
Pe pajiştea sleită-n spini,
De ce mi-e ochiul trist, întreabă,
Știind că numai tu m-alini.

Răcnesc cât pot de sus şi tare
Să mă-nţeleagă tot flămândul,
Numai există depărtare!
Tu mi-ai luat sufletul şi gândul!

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s