Publicat în Dana Pătraşcu

Jocul de-a aşteptarea


Cum să prind aripi în noapte,
Printre vise să vibrez,
Stelele să mă accepte
Fără să le descifrez?
.
Cum să joc un teatru searbăd
Printre roluri definite,
Când sub ceață întrevăd
Zborul viselor unite?
.
Cum să pun sub pernă visul
Care nu s-a împlinit,
Clipelor să le schimb cursul
Spre oceanul ațipit?
.
Cum să împletesc o oază
De iubire și lumină
Când în mintea mea lucrează
Dorul tău, plâns în surdină?
.
Cum să joc pe frunze moarte,
Jocul toamnei fără glas,
Când în fiecare noapte
Mă urmărești pas cu pas?
.
Cum să joc pe scena vieții
Rolul clipelor pustii,
Când din zorii dimineții
Te aștept, știu c-ai să vii…

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s