Publicat în Dana Pătraşcu

Temere


.
Mă tem că nopţile din rânduri
Mult prea târziu le vei zări,
Că lacrimile strânse-n gânduri
Din nou mă vor înlănţui.
.
Mă tem că voi muri în lacrimi
Când pleoapele-mi vei săruta
Iar, universul, plin de patimi
Secundele va amputa.
.
Mă tem că tot ce ne-nconjoară
Este-un imens nor de tăcere
Şi nici măcar nu-i prima oară
Când o transformi în mângâiere.
.
Mă tem că voi lăsa să zboare
Minutele în patru zări
Cum fac mereu, doar sunt datoare
Să te iubesc, din depărtări.
.
Mă tem că n-am puteri ascunse
Să-ţi sărut cerul înnorat,
Că lacrimile-n taină scurse
Sufletul mi l-au perforat.
.
Mă tem că numai am puterea
De a lupta cu mori de vânt,
Că m-a împovărat durerea
Şi veşnicia pe pământ.
.
Mă tem că şoaptele de îngeri
Din stele, încă le măsor,
Că numai tu poţi să-mi acoperi
Pleoapele pentru somn uşor.
.
Mă tem că-n lanţuri de-aşteptare
Inima mi se va topi,
Că stelele nemuritoare
Doar noi le putem contopi.
.
Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s