Publicat în Dana Pătraşcu

Infinit


Ai venit,
Pe chipu-mi palid de atâta aşteptare,
Zâmbetul se creionează,
Totul este-o desfătare.

Împietrit
Se stinge dorul, ce zbiera de disperare,
Liniştea se asortează
Cu iubirea nostră mare.

S-au ciocnit
Trei stele parcă, colo sus în depărtare
Şi planetele valsează
Dintr-o zare-n altă zare.

Surghiunit
În noaptea rece şi în lacrimile-amare,
Un sărut de-al tău pictează
Infinitul cu splendoare.

În sfârşit
S-a născut clipa, îmbibată-n alinare
Stelele cu noi dansează
Într-o sfântă îmbrăţişare.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s