Publicat în Dana Pătraşcu

Singur răspuns


Uneori, când noaptea vine
Şi pe norii mei plutesc,
Mi-aş dori să uit de tine,
Dar n-am timp, plâng și zâmbesc.
.
Uneori, când ziua pleacă
Şi-n norii mei mă scufund,
Mi-aş dori-n mine să zacă
Gerul, şi să nu-ţi răspund.

Uneori, când cerul plânge,
Prin norii lui hoinăresc,
Dorul sufletu-mi străpunge,
N-am vreme să m-odihnesc.

Uneori, ziua mă-ntreabă
De ce nu te-alung în noapte?
Oare n-are altă treabă?
N-a zărit stelele coapte?

Aş împrumuta chiar geana
Celor ce mă urmăresc,
Poate-aş descoperi taina…
De ce oare te iubesc?

La aceasta întrebare
Există unic răspuns.
Te iubesc atât de tare,
Cât să-ţi fie de ajuns!

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s