Publicat în Dana Pătraşcu

Apocalipsa


Probabil că eu voi cădea
În clipa când va fi să zbor,
Mă voi opri în palma ce-a
Strâns lacrimi reci, de al meu dor!?!
.

Probabil că tu vei visa
Cum fac mereu în nopți pustii,
Iar eu mă voi înfățișa
Doar când mă vei acoperii.

Poate că-n umbra ta vor curge
Fiori de cremene tăcut,
Iar curcubeul va ajunge
Un firicel necunoscut!?!

Poate iubirea se va vinde
Pe-un fir de iarbă-nrourată,
Iar soarele se va aprinde
În miez de noapte înstelată.

Probabil lumea asta – mare,
Se va schimba, cum o spun mulți
Sau Universul nostru moare,
Născându-se printre desculți!?!

Vom pune zilnic pe hârtie
Orice mișcare fără țel
Şi-n clipa când va fi să vie,
Cu dragoste vom trage-n el.

Vom împleti un arc feeric
Din curcubeul ce-a rămas,
Uitat de noi în întuneric
Şi-l vom picta, redându-i glas.

Vom decora cu stele bolta
Însufleţindu-le mereu,
Iar toamnei îi vom da recolta
Iubirii din sufletul meu.

Nu este vremea să-mi strâng jocul
Şi să mă nasc mult mai târziu
Regenerând din lacrimi focul,
De sfârșit eu nu vreau să știu!

Probabil că se va aprinde
Un soare verde, îngeresc,
Când Universul va cuprinde
Sfârşitu-acesta pământesc.

Și, cred că, cerul va fi fructul
Din care ne vom adăpa,
Iubirea noastră, amănuntul,
Ce de sfârșit ne va scăpa.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s