Publicat în Dana Pătraşcu

Când dăruiesc


Mulţi văd, admiră, fără să priceapă
De fapt nimic din ceea ce ofer,
Mulţi cred că sunt un simplu strop de apă
Elaborând vers din calorifer.
.

Mulţi se-ncălzesc la flacăra-mi plăpândă,
Dar nu toţi ştiu cum se întreţine focul,
De ce o fac, de ce nu stau la pândă,
Să-mi definesc din alte fructe jocul.

Mulţi cred că beau adesea o licoare
Şi-apoi aştern istorisiri mărunte,
Că zbor împăunându-mă spre soare
Şi-ntr-o secundă ating vârf de munte.

Mulţi au, citindu-mă, imagini frânte,
Ca aripile mele de condor,
Dar nu toţi ştiu, în lacrimi să îmi cânte
Versul sălbatic, ca apa de izvor.

Mulţi ştiu că sunt o oază de iubire
Din care orice floare se hrăneşte,
Dar nu mulţi ştiu că, eu am fericire
Doar când sufletul versul dăruieşte.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s