Publicat în Dana Pătraşcu

În urma mea


De mult nu te mai caut cu privirea,
De mult nu mai aștept pe la ferestre,
Mi-am așternut pe-o lacrimă iubirea
Să-mi urce sufletul rănit pe creste.
 .

De mult nu-mi mai pun clipa la-ncercare,
Nici soarele nu îl mai dojenesc
Când se ascunde după norul care
Mi-aşterne versu-n care m-oglindesc.

De mult timp cerul s-a împărțit în două,
Am înțeles ce înseamnă pasiunea
De-a mă hrăni cu boabele de rouă
Abandonând în jar perfecțiunea.

De mult nu te mai caut printre aștri
Nici pașii nu ţi-i mai sărut, de mult,
M-am oglindit în ochii mării-albaștri
Şi-mi e de-ajuns tăcerea să-ți ascult.

Mi-e șoapta transformată în silabe,
Cuvântul vine în buchet cu tine,
Tot ce-am atins vor deveni podoabe
La gâtul vieții ce ni se cuvine.

În urma mea povestea se trezește
Înmugurind în suflet vis curat,
Din dragostea care mă împlinește,
Să pot zbura de-acum cu-adevărat.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s