Dorul tău


Pătrunde lent prin porii toţi,
Îl simt neîncetat prin vene,
Zadarnic sper că ai să poţi
Să-l stingi cumva, arde alene.
.
Cale de-ntoarcere nu are,
Un alt leac nu s-a inventat,
Îndulcesc clipele amare
Cu-n vers şoptit, neasortat.

Tac când nu am nimic a spune
Deşi răcnesc mereu în şoapte,
Am ales pe această lume
Drumul clădit de stele-n noapte.

Un fir de vers ce dogoreşte,
Toceşte câte-o picătură,
M-adună sau mă risipeşte,
Mă reîncarcă de căldură.

Tac adunând pe lângă mine
Firave gânduri de cu seară,
Alung un dor când altul vine
Şi se aşterne-n inimioară.

Reclame