Publicat în Dana Pătraşcu

Suflet nemuritor


 

 

Eu am picat cândva din stele,
Un fir de praf  firav, inert,
Cu toate versurile mele
Născute într-un viu concert.

Încă mai rătăcesc prin lume,
Ca licuriciul plin de dor,
Stelele vor să mă consume
Pe geana albă-a zorilor.

Sunt doar un strop plin de iubire,
Prin ploi de stele mă strecor,
Am venit să vă dau de ştire
Că sunt cuvânt nemuritor.

Eu voi zbura curând spre stele,
Un fir de praf rătăcitor,
Dar vă las versurile mele
Şi sufletul nemuritor.

 

 

 

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

10 gânduri despre „Suflet nemuritor

    1. Când voi pleca voi interzice
      Suspine, lacrimi sau oftat
      Nimeni nu vreau să îmi dedice
      Vreo clipă, fiindcă… am plecat…

      Când voi pleca… sincer vă spun,
      Vreau doar o simplă lumânare
      Să-mi lumineze drumul bun
      Şi-n mâna dreaptă… doar o floare.

      Nu vreau bilet de drum sculptat,
      Din cine ştie ce esenţe,
      Vreau doar să stiţi că am plecat
      După trei, patru reverenţe.

  1. … As zice, aici vii ca intr-o catedrala. Te copleseste cuvantul impletit intr-un mai deosebit fel decat deosebitul si sunetele melodiei ce se naste in tine… Vreau spune, nu numai la acest titlu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s